Nicolae Ceaușescu
Ce trebuie făcut însă imediat, tovarăşi:
În primul rînd,se opreşte orişice echipă de verificare.
Așa cum reiese chiar și din textul stenogramei, procesul verificării de clădiri încă
era în deruare, la momentul ședinței.
De astăzi, am dat ordin la Miliţie şi Procuratură: îi arestează şi îi trimite în
închisoare cine mai intră în casa oamenilor!
Un amănunt important: în ziua ședinței, participanților nu li s-a spus de ce erau
chemați la Sala Omnia – locul de desfășurare. Totuși, când au ajuns acolo, unul din
primele lucruri pe care le-au observat a fost faptul că sala era înconjurată de
Miliție. De asemenea, Procurorul General al României se pare că a participat și el
la ședință.
Nimeni nu are voie să intre în casa nimănui!
Încă o dată, se folosește pretextul conform căruia oamenii ar fi perturbați și
deranjați de operațiunile de verificare și de consolidare, o temă recurentă în
discursul lui Ceaușescu și al altor înalți reprezentanți.În realitate, inginerii
vremii povestesc cum, în perioada de după cutremur, practic toată lumea își dorea să
îi fie verificată locuința, pentru a ști dacă mai pot locui acolo în siguranță.
În al doilea rînd, se trece imediat la repararea locuinţelor şi acolo unde
cetăţenii, şi nu numai unde sînt, trebuie obligat,aşa cum s-a hotărît în martie,
fiecare cetăţean să-şi repare casa.
În imobilele mari se fac lucrările de consolidare locale, acolo unde s-au produs
avariile, la acei stîlpi care sînt, nu are nimeni dreptul să se apuce acuma să
înceapă să lucreze – cum am constatat la 3 blocuri sîmbătă — cu ciocanul pneumatic
să spargă stîlpii pentru ca după aceia - zice — „să-i consolidăm”.
Nicolae Ceaușescu ordonă încă o dată, în mod explicit, ca intervențiile să se
limiteze doar la acele zone unde există defecte vizibile. În mod evident, acest
lucru face imposibile orice intervenții de consolidare a clădirii – adică de sporire
a rezistenței acesteia până la un nivel superior celui din proiectare.
Sub nici un motiv nu se pot accepta asemenea acţiuni, care s-au făcut la cîteva
blocuri, care au dus la scoaterea lor din funcţiune. Cazurile grave trebuie
prezentate şi le vom analiza separat restul, toate reparaţiile locale, rapid trebuie
să fie date în stare de funcţionare .
Așa cum s-a tot întâmplat în cursul ședinței, factorii politici, în frunte cu
Nicolae Ceaușescu, folosesc un pretext – acela conform căruia toate spațiile trebuie
să fie deschise și în stare de funcționare – pentru a împiedica execuția
consolidării clădirilor.
Asta este problema numărul 1.
Noi trebuie, în mare, pînă la 23 august, să terminăm reparaţiile în Capitală.
Încă un lucru de notat: Ceaușescu dorea ca, până la sărbătoarea de pe 23 august,
toate șantierele din București să fie finalizate. În mod evident, acest lucru era
imposibil, din moment ce autoritățile nici nu apucaseră să se atace majoritatea
clădirilor.
Trebuie să rămînă cîteva lucruri mai grave, restul trebuie să terminăm şi oamenii să
fie toţi în casele lor. Şi trebuie aici să se lucreze zi şi noapte la repararea
acestora.
Noi vom discuta mîine în Comitetul Politic Executiv, vom vedea ce stabilim acolo, nu
vreau acuma să anticipez, însă nu mi se pare acest program destul de clar şi nu mi
se pare că avem garanţia că lucrurile vor f i puse în ordine. Vom vedea ce măsuri
vom stabili suplimentar pentru a putea, realmente, să punem ordine şi să asigurăm
reparaţiile în Capitală.
Dar, independent de măsurile care le vom stabili suplimentar, Comitetele de
Sectoare, Consiliile Populare de Sectoare, poartă răspunderea reparării şi trebuie
să analizeze, cel puţin la două zile, la două zile, în fiecare seară sau dimineaţa,
timp de o oră, cum stau lucrurile. Ori şi ce măsuri de reparaţie, trebuie în
prealabil să vină în birou, împreună cu Comitetul Executiv, ca să nu se facă
greşeli, şi să se discute în comun măsurile de luat, unde să participe şi
specialiştii care poartă răspunderea, desigur. Şi acolo se aprobă măsurile şi cum să
se acţioneze.
Să se repartizeze grupe, sau proiectanți, pe blocurile principale, pentru a trece la
reparaţii imediate, şi-nu la poezii, la acţiunea de reparare şi de consolidare,
acolo unde sînt fisurile vizibile.
Nu are nimeni dreptul să se apuce acuma să demoleze şi să dea jos tencuiala, să dea
jos pereţii pentru a vedea dacă mai sînt fisuri ascunse sau nu. S-au stabilit şi
s-au dat şi la radio, şi la televiziune, s-au vorbit atîta că avem soluţii moderne
de injectare cu ciment şi cu soluţii chimice care, s-a spus, că sînt mai rezistente,
fac stîlpii şi clădirea mai rezistentă decît a fost iniţial. N-am văzăut într-un loc
să se fi acţionat aşa.
De ce?!
De ce s-a mersc dacă avem asemenea soluţii?
Mai mult, întîmplător tocmai am ascultat o directoare sau o cercetătoare de la un
institut,care a vorbit la televizor, care spunea că încă de 10 ani dispunem de
soluţiile acestea şi că sîntem înaintea a ceea ce fac alţii din lume . Că noi de 10
ani încă avem aceste soluţii și că s-au demonstrat că sîntem în stare să facem
totul.
Sîntem în stare să punem Capitala jos la pămînt.
Nu glumesc. S-a dat la televizor. Și am şi atras tovarăşilor atenţiunea cum se spun
toate prostiile astea şi la televizorul acesta!
Hai să ne aşezăm, tovarăşi, să gîndim responsabil. Un arhitect, un inginer e mai bun
– ca să spun aşa, să nu spun altceva — dovedeşte o pricepere mai mare nu cu cît vine
şi distruge mai mult. Aceasta dovedeşte o lipsă de pricepere, o slabă pregătire,
tovarăşi.
Pentru asta nu trebuie să înveţi arhitectura şi să înveţi ingineria ca să distrugi
un bloc?
Așa cum s-a mai vehiculat în cadrul ședinței, inginerii și arhitecții erau
considerați vinovați pentru faptul că au încercat să își facă datoria în mod
conștiincios – adică să confere clădirilor afectate un nivel de rezistență adecvat,
care să le permită să facă față unor noi cutremure.
Şi ca să vezi cum remediezi nişte defecţiuni care au apărut ca urmare a acestui
cutremur. Eu aşa judec lucrurile şi asta cerem de la specialişti. Acei care vin cu
propuneri de demolare trebuie trimişi, frumuşel,acasă şi nici nu mai trebuie să
intre în comisiile acestea,indiferent, gradul de profesor sau de ce ar fi.
Pe parcursul textului, Ceaușescu pare că încearcă să echivaleze decopertările de
tencuială (necesare pentru analizarea structurii) cu demolările. Astfel, cei care
doreau să decoperteze, erau priviți ca niște demolatori.
Nu pentru asta avem nevoie, să nu ne mai impresioneze că unul vine cu nu știu ce
grad. Aicea vedem cum acţionează să remedieze problemele. Simplu, fără complicaţii,
şi fără toate acestea!
Nu mă opresc la celelalte probleme financiare, o să le discutăm noi, sigur că acuma
trebuie să plătim şi ce aţi distrus; trebuie să vedem cine trebuie să plătească şi
asta!
Cei care îndărzniseră să încerce consolidări, până la ora ședinței, erau, astfel,
amenințați și cu recuperarea „prejudiciilor”, direct de șeful statului.
Problema însă, şi repet încă odată, răspunderea organelor de partid şi de stat,
răspunderea acelora care direct trebuie să verifice şi să asigure mobilizarea
cetăţenilor pentru a pune ordine în Capitală. Dacă într-un sector... Sigur că s-a
văzut că sînt numai în două unde, se pare că aici în centru şi-au concentrat oamenii
atenţia să distrugă totul, că în sectoarele celelalte se pare că lucrurile sînt mai
puţin...
Ceaușescu susține că „în centru” s-au făcut cele mai multe exagerări, cele mai multe
analize și planuri de intervenție. Evident, în centru este localizat fondul
construit cel mai vechi al orașului și, atunci, este de așteptat ca acolo să fie cel
mai mare impact al cutremurului și cea mai mare nevoie de intervenții.
Sigur, sînt şi construcţii mai multe noi, şi a fost greu să vină să le demoleze, dar
cu atît mai mult este răspunderea că s-a făcut de o comisie centrală. Eu am înţeles,
dacă şi-au asumat răspunderea ca să verifice, am crezut că aceasta va duce
într-adevăr la nişte soluţii, la nişte măsuri care să asigure rapid. Aşa am
considerat sprijinul, nu să închidem braţele şi să lăsăm să facă ce s-o întîmpla în
Capitală!
Toate soluţiile care au fost date pînă acum, mă rog, acolo unde se executau
lucrările, n—o să ne apucăm să le... restul însă trebuie revăzute – chiar la acelea
unde au început lucrările – şi efectuat lucrările care se impun de consolidări
locale şi rapid trebuie ca să punem toate aceste blocuri în stare de funcţionare.
Pe lângă faptul că se contrazice în legătură cu intervenția asupra clădirilor care
deja se aflau în consolidare, Ceaușescu afirmă, practic, aici, că toate proiectele
vor fi revizuite. Se readuce în discuție termenul de „consolidare locală” – ceva
aproape oximoronic.
Vreau să fiu foarte bine înţeles, tovarăşi: nu se mai admite nici o reparaţie, să
zic aşa, capitală, fără aprobare.
Această frază este poate cea ma explicită din tot textul. Ceaușescu interzice
textual intervenții capitale asupra clădirilor – toate intervențiile aveau să fie
locale, sau deloc.
Reparaţiile presupun consolidarea unui stîlp şi să se repare şi tencuiala, şi
pereţii, prin injectarea despre care spunem că o stăpînim. Să se tencuiască,
clădirea să fie dată în funcţiune, oamenii să-şi văruiască, să fie şi cu cetăţenii,
şi să terminăm, să punem în funcţiune .
Aici putem observa o exemplificare a unei liste de lucrări acceptabile. Practic, se
putea intervenea numai la nivel de element afectat și numai prin operațiuni ușoare
(ex.: injectări). Apoi, se tencuia și lucrarea era considerată finalizată.
Acelaşi lucru trebuie făcut şi cu ministerele, tovarăşi, care de asemenea stau
nereparate şi tot aşa se gîndesc probabil. Mi s-a şi raportat că unii vin cu soluţii
care costă de două ori cît ar costa un minister nou, o clădire nouă, un imobil nou.
Trebuie, tot aşa, lucrări locale, să se vină.
Zice, „Are deja 40 de ani, înseamnă că datorită vechimii ea şi-a pierdut din
structura ei şi atunci trebuie s-o readucem la structura nouă”.
Păi, dar cine v-a spus asta? Cine a dat asemenea orientare? 0 reparăm şi va mai
rezista cît este ea prevăzută: încă 20, încă 30 de ani! Nu ne-am propus acuma ca să
ne apucăm toate clădirile să le readucem la structurile vechi sau să le
recondiţionăm ca să le aducem la structurile noi, pentru că asta înseamnă
într-adevăr să refacem complet clădirea şi mai bine o dai jos şi o faci din nou!
Aici, Nicolae Ceaușescu demonstrează faptul că înțelesese foarte bine diferența
dintre a consolida o clădire și a o repara. Cu toate acestea, el ordonă direct ca
iintervențiile să fie maxim unele de reparație.
Să vedem forţa de muncă pe sectoare, pe străzi. Trebuie unele lucrări date în acord,
să facă tencuieli, ca să nu stea. Îi spun: „Pentru asta îţi plătesc 1.000 de lei sau
5.000 de lei şi să-mi faci reparaţiile!”. Să terminăm şi cu sistemul acesta! Să-i
măsurăm zilnic, zi demuncă. Săii dăm aşa cum se făcea şi pe timpuri.Mergem: „uite,
ăsta e blocul, uitaţi-vă la el, sînteţi 10 inşi, vă dau 5.000 de lei şisă-mi faceţi
lucrarea, s-o consolidaţi, uite, aici, uite, aici, şi tencuiala, s-o puneţi la
punct”. Și am terminat! Fără nici un fel de altă aprobare! Trebuie odată să terminăm
cu sistemul acesta! Sînt lucruri care se pot face într-o zi – două, îl facem în trei
săptămîni!
Ceaușescu oferă o variantă cel puțin ciudată de organizare a forței de muncă pentru
efortul de consolidare, propunând un soi de înțelegeri ad-hoc. Aparent, el răspundea
în acest fel și celor care în timpul ședinței au ridicat problema dificultăților în
a plăti forța de muncă ce lucra pe șantiere.
La 23 August toate clădirile, în afară de cele cîteva care sînt în discuţie, dacă le
mai facem sau nu, trebuie să fie în stare de funcţionare. Asta este problema care se
pune.
Toate şcolile trebuie să fie la 1 septembrie în stare de funcţionare!
Și tovarăşii de la Comitetul Consiliilor Populare trebuie să-şi concentreze forţele
şi să ajute aici pentru a realiza... Vom vedea şi pe linia activului de partid, ce
ajutor trebuie să acordăm suplimentar. Comitetul municipal trebuie la fel în fiecare
seară, sau la două zile, să analizeze stadiul şi cum se desfăşoară acestea.
Operativ, o oră, fie dimineaţa, fie seara. Cu date, fără vorbe, şi ce măsuri.
Și proiectele de la blocurile mari, totul trebuie văzute de birou împreună cu
Comitetul Executiv, cu participarea specialiştilor care au lucrat acolo, inclusiv a
constructorului care trebuie să treacă să execute.
Eu atrag încă odată atenţiunea tuturor Birourilor de Sectoare, Biroului Orăşenesc şi
desigur tovarăşilor specialişti aici, din institute şi din sectoarele Capitale,i de
a trece de îndată la măsuri concrete.
Fără discuţie, tovarăşi! Aici nu ne apucăm să facem dezbateri teoretice, aici
trebuie să trecem să reparăm!
Din tot discursul, este clară această atitudine de grabă de a acoperi urmările
cutremurului.
Cine crede că nu-şi asumă răspunderea, să spună nu şi să lase locul altuia şi nu va
f i nici o supărare nici pentru noi şi nici pentru el. Va lucra, însă, în sectorul
în care se pricepe. Oamenii care cred că nu pot să-şi asume o asemenea răspundere,
nu ne împiedicăm de nimeni! Trebuie să punem oameni care îşi asumă răspunderea .
În acest mod, Ceaușescu îi invita pe toți cei care îndrăzneau să privească altfel
lucrurile, să lase locul altora.
Să se considere mobilizat tot Institutul de Construcţii din Bucureşti, din anul I
pînă în anul V, toate şcolile de construcţii din anul I să li se asigure o lună şi
ceva concedii, restul să treacă să lucreze în frunte cu profesorii. Nu numai la
proiecte, nu la proiecte, să lucreze la executarea lucrărilor concrete toţi
studenţii, toţi trebuie să lucreze pe şantiere. Asta e şi o soluţionare a forţei de
muncă.
Ceaușescu considera că soluționează problema deficitului de forță de muncă, prin
mobilizarea studențiilor de anul 2 sau mai mult, de la Institutul de Construcții
(actualmente Universitatea Tehnică de Construcții București)
Eu cred că trebuie să discutăm serios cu activul Capitalei, să mobilizăm serios şi
oamenii muncii pentru a găsi forţa de muncă de care avem nevoie. Și sînt convins că
vom putea, pînă la 23 August, să putem să soluţionăm problemele de fond din Capitală
Săptămînal sau poate chiar de două ori pe săptămînă va trebui să se raporteze
Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al Partidului stadiul realizării
lucrărilor şi problemele, anumite greutăţi sau ce se pot ridica în problemele
acestea. Se desfiinţează orice alte comandamente pe sectoare. Comandamentul e Biroul
de Partid şi Comitetul Executiv. Să terminăm cu alte comandamente. Nu poate nimeni
să ia hotărîri decît Biroul de sector şi Biroul pe Capitală. Comandamentul îl
constituie Biroul Orăşenesc sau Municipal şi cu Comitetul Executiv. Acesta este
comandamentul care să răspundă de conducerea întregii activităţi. Nici un alt
comandament nu trebuie să mai funcţioneze.
Se reinstaura, astfel, controlul politic total al procesului de înlăturare a
urmărilor cutremurului.
Și el stabileşte specialiştii care să-l ajute cu tot şi fiecare unde să lucreze.
Pentru că am început să predăm lucrurile pe mîna a tot felul de comandamente şi
organele constituite legal şi de partid şi de stat, abdică de la atribuţiunile şi
răspunderile lor.
Cred că am fost destul de clar, tovarăşi.
Consider aceasta nu sfaturi – ordine obligatorii, şi de partidşi de stat, şi trebuie
executate în întregime!
Pentru o ultimă dată și pentru a risipi orice dubii sau ezitări, Ceaușescu
accentuează faptul că indicațiile primite trebuie executate ca ordine de toți cei
prezenți.
Cu aceasta am închis şedinţa, tovarăşi!
La revedere